Credinciosi pana la moarte : Uciderea apostolilor si a discipolilor lui Isus Hristos, care l-au urmat in moarte!
Exemplul de credinta apostolic : credinciosi pana la moarte!
"Nu te teme de lucrurile pe care le vei suferi. Iată că Diavolul va continua să-i arunce pe unii dintre voi în închisoare ca să fiţi puşi la încercare pe deplin şi ca să aveţi un necaz de zece zile. Dovedeşte-te fidel până la moarte şi îţi voi da coroana vieţii!" Revelatia 2:10!
Cum au murit apostolii Domnului? Apostolul Iacov a devenit unul din stalpii Bisericii din Ierusalim si a fost ucis la porunca lui Irod Agripa in anul 44 dupa Hristos Faptele 12:1,2!
Pavel a predicat Evanghelia lui Hristos in tot Imperiul Roman si moare decapitat la Roma, in anul 67 - la porunca lui Nero.
Petru moare crucificat cu capul in jos la Roma in 29 iunie anul 67 la Roma.
Andrei moare crucificat in data de 30 noiembrie 60, in Patras, Grecia.
Matei este ucis cu sabia, iar Toma moare in India strapuns de o lance!
Iacov, fiul lui Alfeu, moare crucificat, Filip moare si el crucificat. Simon moare de asemenea crucificat. Tadeu este ucis cu sageti iar Bartolomeu moare crucificat! Iacov, fiul lui Zebedei, este ucis cu sabia, iar apostolul iubit Ioan, moare in anul 103, in Efes la varsta de 101 ani. Este singurul dintre apostoli care nu a suferit martiriul! Oare ce putere i-a putut schimba pe acesti oameni de l-au urmat pe Hristos in moarte? Puterea lui Iehova Dumnezeu : Spiritul sau Sfant!
O relatare cu mai multe amanunte ale mortii apostolilor :
Cum au murit fiecare dintre apostoli Domnului Isus?
Răspuns : Biblia înregistrează doar moartea lui Iacov (Fapte 12:2). Împăratul Irod l-a ucis pe Iacov “cu sabia” – probabil este vorba de o decapitare. Circumstanţele morţii celorlalţi apostoli pot fi cunoscute doar din documentele istorice ale crestinismului, astfel că nu ar trebui să ne bazăm prea mult pe alte relatări. Cel mai acceptat document istoric bisericesc cu privire la moartea unui apostol este cel care relatează moartea apostolului Petru, care a fost crucificat pe un fel de cruce în formă de x, dar cu capul în jos, la Roma, împlinindu-se astfel profeţia Domnului Isus (Ioan 21:18).
Mai jos sunt prezentate cele mai populare istorisiri cu privire la moartea celorlalţi apostoli :
Matei a suferit martiriul în Etiopia, tăiat cu o sabie până la moarte. Ioan a înfruntat martiriul în Roma, în timpul unui val de persecuţii împotriva creştinilor, fiind fiert într-un bazin uriaş pentru fierberea uleiurilor. Totuşi, a fost salvat în mod miraculos de la moarte. Apoi, Ioan a fost condamnat la muncă într-o mină la închisoarea de pe insula Patmos. El a scris pe insula Patmos cartea profetică Apocalipsa. Mai târziu, apostolul Ioan a fost eliberat şi s-a întors în Turcia de astăzi. A murit la bătrâneţe, fiind singurul apostol care a murit de bătrâneţe.
Iacov, fratele lui Iisus (nu a fost în mod oficial apostol), liderul bisericii din Ierusalim, a fost aruncat de pe turnul din partea de sud-est a Templului de la o înălţime de aproape 35m atunci când a refuzat să renunţe la credinţa lui în Hristos. Când au descoperit că a supravieţuit căderii, duşmanii săi l-au bătut cu o bâtă până a murit. Acesta a fost acelaşi turn, unde Diavolul l-a dus pe Isus atunci când L-a ispitit!
Bartolomeu, cunoscut şi cu numele de Natanael, a fost misionar în Asia. El a mărturisit Evanghelia în Turcia de astăzi şi a suferit martiriul pentru acest lucru în Armenia, fiind biciuit până la moarte. Andrei a fost crucificat în Grecia. După ce a fost biciuit sever de câţiva soldaţi, a fost legat de cruce cu o sfoară pentru a-i prelungi agonia. Urmaşii săi au raportat că în timp ce era condus spre cruce, Andrei le-a adresat următoarele cuvinte: "Am dorit şi am aşteptat foarte mult această clipă fericită. Crucea a fost sfinţită de trupul lui Hristos care a fost atârnat pe ea”. El a continuat să le predice călăilor săi timp de două zile până când a murit.
Apostolul Toma a fost înjunghiat cu o suliţă în timpul unei călătorii misionare în India, unde avea ca scop plantarea unei biserici. Matias, apostolul ales pentru a-l înlocui pe trădătorul Iuda Iscarioteanul a fost torturat prin lovirea cu pietre şi apoi decapitat.
Apostolul Pavel a fost torturat şi apoi decapitat de către maleficul împărat Nero la Roma în 67 d.Hr. Există şi alte istorisiri cu privire la ceilalţi apostoli, dar care nu au suport istoric verificabil.
Modalitatea în care au murit apostolii nu este un lucru atât de important. Ceea ce este important, este faptul că ei au fost dispuşi de bună voie să moară pentru credinţa lor. Dacă Isus Cristos nu ar fi înviat din morţi, ucenicii ar fi ştiut. Nimeni nu este dispus să moară pentru ceva ce ştie că este o minciună!
Faptul că toţi apostolii au fost dispuşi să moară în moduri groaznice, refuzând să renunţe la credinţa lor în Hristos – este o dovadă colosală că ei au fost într-adevăr martorii învierii lui Isus Hristos! Da, in Imparatia lui Dumnezeu si a lui Hristos se intra prin multe necazuri si martirizari!
In decursul timpului discipolii Domnului Hristos au fost ucisi in cele mai diversificate moduri cu putinta! Imaginatia demonica a ucigasilor nu avea limite : i-au ucis prin infometare si dezhidratare, prin decapitare cu sabia s-au securea, ardere pe rug, impuscare, spanzurare, congelare (au turnat apa pe ei afara la minus 30 de grade pana au murit inghetati bocna), s-au prin epuizare si boli grave in minele de uraniu, sare, lagare de concentrare, inchisori, etc!
Pavel cunostea un mare secret al martirajului si invierii trecand prin jertfa Domnului Hristos in Romani 6 : 3-5, 11 :
“Sau nu ştiţi că noi toţi, care am fost botezaţi în Cristos Isus, am fost botezaţi în moartea lui? De aceea, prin botezul nostru în moartea lui am fost îngropaţi cu el, pentru ca, aşa cum Cristos a fost sculat din morţi prin gloria Tatălui, tot aşa şi noi să umblăm pe o cale nouă de viaţă. Căci, dacă suntem uniţi cu el într-o moarte ca a lui, cu siguranţă vom fi uniţi cu el şi într-o înviere ca a lui! Fiindcă cine a murit a fost absolvit de păcat. Tot aşa şi voi : consideraţi-vă într-adevăr morţi cu privire la păcat, dar vii pentru Dumnezeu prin Cristos Isus.”
Exemple de martirizare in timpul evului mediu : uciderea si torturarea catharilor :
În 1076 un cathar este condamnat la ardere pe rug de către episcopul de Cambrai. Altora li se dă posibilitatea alternativei convertirii la catolicism. Majoritatea preferă să moară. Astfel de cazuri singulare puteau rezulta în revolte populare. De exemplu, în 1114, episcopul de Soissons arestează o multime de eretici, dar în vreme ce solicită sfatul unui sinod adunat la Beauvais, un grup de creştini dau năvală în temniţă, îi iau pe acuzaţi şi îi ard ei înşişi. În 1144 o altă mulţime creştină furioasă atacă pe catharii întemniţaţi la Liege, pe care episcopul spera să-I convertească. Acesta reuşeşte cu greu să-I salveze pe câţiva din mâinile plebei. Ceva similar se petrece şi la Köln, unde arhiepiscopul încearcă să-I aducă înapoi în Biserică şi creştinii furibunzi îi asaltează ei înşişi pe cathari. Mulţi reprezentanţi ai Bisericii se opuneau de altfel pedepsei cu moartea. Peter Canter susţinea că un om poate fi considerat eretic după a treia negare a credintei sale, după care acesta nu trebuie omorât, ci cel mult aruncat în temniţă."
Albigenzii au urmat la rand in ce priveste torturile si uciderile :
Exemple de martirizare in timpul evului mediu : uciderea si torturarea catharilor :
În 1076 un cathar este condamnat la ardere pe rug de către episcopul de Cambrai. Altora li se dă posibilitatea alternativei convertirii la catolicism. Majoritatea preferă să moară. Astfel de cazuri singulare puteau rezulta în revolte populare. De exemplu, în 1114, episcopul de Soissons arestează o multime de eretici, dar în vreme ce solicită sfatul unui sinod adunat la Beauvais, un grup de creştini dau năvală în temniţă, îi iau pe acuzaţi şi îi ard ei înşişi. În 1144 o altă mulţime creştină furioasă atacă pe catharii întemniţaţi la Liege, pe care episcopul spera să-I convertească. Acesta reuşeşte cu greu să-I salveze pe câţiva din mâinile plebei. Ceva similar se petrece şi la Köln, unde arhiepiscopul încearcă să-I aducă înapoi în Biserică şi creştinii furibunzi îi asaltează ei înşişi pe cathari. Mulţi reprezentanţi ai Bisericii se opuneau de altfel pedepsei cu moartea. Peter Canter susţinea că un om poate fi considerat eretic după a treia negare a credintei sale, după care acesta nu trebuie omorât, ci cel mult aruncat în temniţă."
Albigenzii au urmat la rand in ce priveste torturile si uciderile :
Albigenzii erau o ramură mai radicală a catharilor, condamnau înavuțirea și averile, iar teologic negau patimile lui Isus Cristos, cele șapte sacramente creștine, crucea, Judecata de Apoi, Infernul, Purgatoriul și Paradisul, fiind și iconoclaști consecvenți. Refuzau cea mai mare parte a scrierilor Vechiului Testament. Biserica Catolică o identificau cu femeia stacojie care apare în Apocalipsa Sf. Ioan. Drept urmare, în 1209 papa Inocenţiu al III-lea işi pierde cumpătul şi începe să predice necesitatea unei cruciade împotriva albigenzilor. Ca şi în cazul cruciadelor anti-musulmane papa oferea indulgenţe participanţilor şi ameninţa conducătorii seculari cu excomunicarea dacă refuzau să-şi purifice teritoriile de erezii, dar şi cu pierderea vasalilor ale căror pământuri treceau în mâinile Bisericii. Instrucţiunile au fost confirmate la conciliul de la Lateran din 1215, la care participă 71 de arhiepiscopi şi 400 de episcopi. 20.000 de mii de creştini se arată nerăbdători să–şi salveze sufletele şi să se îmbogăţească în urma unor crime legalizate şi justificate moral."
Catharii deveniseră ţinta oricăror abominaţii :
În 1211 castelul din Caberet e distrus şi toţi ocupanţii sunt ucişi. Când capitulează Marmaude sunt măcelăriţi 5000 de bărbaţi, femei şi copii. Secta apostolicilor, care reveniseră la obiceiuri simple eseniene dispare şi ea. Fondatorul, Gerhardt Sagarellus din Parma, e ars de viu în 1300. Succesorul său Dulcino de Navarra moare sfâşiat. În primele trei decenii ale secolului al XIII-lea inchiziţia papală nu există ca instituţie, dare există inchiziţia ca formă a procesului penal. Erezia era o crimă noţională, definită de autorităţile ecleziastice ca trădare a lui Dumnezeu, deci trebuia abordată aşa cum autorităţile laice o făceau cu trădătorii. Acuzaţiile împotriva cărora era greu să te aperi aduceau profituri considerabile Bisericii, care se înstăpânea asupra proprietăţilor inculpaţilor. Rescriptul lombard din 1224 este prima lege care formalizează arderea pe rug ca pedeapsă pentru erezie, folosită însă şi anterior dar nu ca practică-standard. Se instituţionalizează astfel şi inchiziţia ca sistem de persecuţie şi interpretare a legii. Biserica crestina oficiala de stat contra grupurilor de eretici/apostati, care se manifestau liberi!
Despre cruciada împotriva albigenzilor citiţi aici:
Inchiziţia a reprezentat unul dintre episoadele dure ale Evului Mediu şi ale istoriei Bisericii Catolice. Iată zece lucruri despre ce a reprezentat şi modul în care a acţionat ea.
- Inchiziţia a fost tribunalul ecleziastic care avea în sarcină reprimarea ereziei/apostaziei.
- Inchiziţia medievală a apărut între secolele al XII-lea şi al XIII-lea pentru a combate răspândirea ereziei catare şi valdenze, deci a oricărei forme de heterodoxie doctrinară sau morală.
- În timpul Evului Mediu, în tribunalul diocezei, lângă episcop stătea inchizitorul, cu puteri justiţiare precise, stabilite direct de către Pontif.
- Sancţiunile dictate de inchizitor erau puse în practică de către puterea civilă, „braţul secular” al Bisericii.
- În 1478, o bulă pontificală autoriza în Spania, instituirea unui Consiliu pentru combaterea ereziei.
- Mecanisemele inchiziţiei spaniole au fost create de Isabela I de Castilia şi Ferdinand de Aragon, în 1480, constituindu-se un organism independent de coroană, care utiliza procedee secrete şi tortură justiţiară, concentrându-se asupra aşa-numiţilor marranos şi moriscos – evrei convertiţi şi musulmani din teritoriile recucerite.
- Dacă aceste categorii, marranos şi moriscos, erau recunoscute ca fiind vinovate, persoanele erau condamnate la închisoare sau expulzare, iar bunurile lor erau confiscate.
- Ulterior, inchiziţia spaniolă a persecutat protestanţii şi toate formele de convertire religioasă între catolici.
- Autoritatea inchiziţiei spaniole s-a extins în timpul inchizitorilor generali Torquemada (1483-1498) şi Jimenez (1507-1517) în toate teritoriile spaniole, fiind cuprinse şi coloniile din America şi statele europene supuse Madridului.
- Până la abolirea ei, în 1834, inchiziţia spaniolă a devenit tot mai mult un instrument de eliminare a oricărui tip de deviere politică, socială şi culturală.
Asemănătoare celei spaniole, inchiziţia romană, a fost instituită împotriva protestanţilor de către Papa Paul al III-lea, în 1542, fiind încredinţată lui G.P. Carafa (viitorul Paul al IV-lea).
Reorganizată de Sixtus al V-lea, în 1588, inchiziţia romană a devenit un important instrument al Contrareformei, eliminând protestantismul din Italia şi condamnând gândirea filosofică şi ştiinţifică."
Valdenzii : Prigoana pornita impotiva valdenzilor a fost crunta. Papa a trimis in urmarirea valdenzilor un calugar foarte zelos numit Dominic. El a infiintat ordinul calugaresc al dominicanilor din care au fost recrutati inchizitorii. Nici un avocat nu putea apara nici chiar pe fratele sau.
Cei treziti la o noua viata erau invinuiti de erezie si nu se facea nici o cercetare, ci se datea sentinta de condamnare. N-aveau nici o consideratie pentru varsta, sex sau rand. Cei acuzati de erezie trebuiau starpiti fara nici o mila, iar averile lor confiscate.
Prigoana a secerat mii de vieti. Cei ce au putut, au fugit in Muntii Alpi, unde au continuat sa existe pana tarziu. Unii au fost gasitii acolo si dupa ce erau torturati, erau aruncati de pe crestele Alpilor in prapastii. In anul 1478, papa Inocentiu al VIII-lea a dat un nou verdict impotriva valdenzilor. Asta arata ca ei au activat mai bine de trei sute de ani; cu toata furia prigoanei, ei au continuat sa predice Evanghelia. 
Valdenzii au pus mare pret pe invatarea pe dinafara a Cuvantului Sfant de catre copii si tineret. Intrucat Biblia circula doar scrisa de mana si nu putea toti sa o aiba in casa lor, ei cautau ca toti s-o aiba in mintea lor. Iar cei mari cautau sa impartaseasca Evcanghelia altor suflete. Misionarii lor, ca simpli negustori ambulanti, au purtat Evanghelia pana la mari departari.
Valdenzii au pus mare pret pe invatarea pe dinafara a Cuvantului Sfant de catre copii si tineret. Intrucat Biblia circula doar scrisa de mana si nu putea toti sa o aiba in casa lor, ei cautau ca toti s-o aiba in mintea lor. Iar cei mari cautau sa impartaseasca Evcanghelia altor suflete. Misionarii lor, ca simpli negustori ambulanti, au purtat Evanghelia pana la mari departari.
Valdenzii au constituit o miscare de mare trezire spirituala intr-o vreme de crunta prigoana.
Indiferent de lipsurile lor doctrinare, toti ereticii/apostatii s-au opus bisericii de stat compromise cu cezarii lumii, fiind dispusi sa mearga la martiraj, decat la compromis! Domnul Isus sa-si aduca aminte si de ei la trezirea celor drepti din morminte! Amin!
Va urma articolul : persecutiile in epoca moderna! Pentru cei ce doresc : un film artistic de weekend. Viata apostolului Pavel : retineti ce vi se pare ca este interesant :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu