Miracolele Biblice — s-au produs ele cu adevărat?
Motto : "Orice tehnologie suficient de avansata nu poate fi deosebita de magie..."Arthur C. Clarke
Un comentariu : “Din punctul meu de vedere nu exista minuni, miracole ci doar fenomene inca neexplicate, fenomene care totusi se supun legilor naturii. Ceea ce astazi este usor de inteles prin prisma stiintei, ieri era considerat miracol. Iar daca acceptam teoria extraterestrilor antici care ne-au vizitat in protoistorie totul devine mult mai usor de cuprins cu mintea".
Un Miracol deosebit, infaptuit de Fiul Lui Dumnezeu :
Invierea lui Lazar : Isus a zis: „Luaţi piatra!“ Marta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, trebuie să miroasă deja, căci este a patra zi“. Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?“ Şi au luat piatra. Isus şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. Este adevărat, ştiam că întotdeauna mă asculţi, dar vorbesc datorită mulţimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis“. După ce a spus aceste lucruri, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“ Şi omul care fusese mort a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii şi cu faţa înfăşurată într-o pânză. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“ Ioan 11:39-44.
De ce unii oameni nu cred :
Credeţi în acest tip de miracole? Sau mai degrabă va ganditi că în era noastră ştiinţifică ar fi absurd să acordăm crezare unor fapte ieşite din comun, care ar depune mărturie despre o intervenţie supranaturală? Nu aţi fi prima persoană care nu crede în minuni. Oamenii nu cred pursi simplu pentru faptul ca nu au vazut cu ochii lor un Miracol! Va amintiti de Toma, apostolul Domnului, care a refuzat sa creada pana ce a verificat cu mana lui ranile? Asa sunt cei mai multi oameni!
Sunt miracolele Biblice, o violare a legilor naturii?
Ce putem spune despre obiecţiunea conform căreia miracolele «sînt o violare a legilor naturii», şi că, prin urmare, ele nu pot fi adevărate? La prima vedere argumentul s-ar părea convingător; dar să pătrundem în miezul lucrurilor. Un miracol este definit în general ca fiind un eveniment care se produce în afara legilor normale ale naturii. El este un eveniment atît de neaşteptat încît, dintr-o dată, cei care îi sînt martori îi atribuie o cauză supranaturală. În rezumat, această primă obiecţiune ar suna astfel: «Este imposibil să se producă miracole (. . .) deoarece ele sînt miraculoase!»
Oamenii instruiţi de astăzi nu mai susţin că legile cunoscute ale naturii rămîn valabile în orice timp şi în orice loc. Oamenii de ştiinţă se întreabă dacă nu cumva, în afara celor trei dimensiuni ce ne sînt familiare — lungimea, lăţimea şi înălţimea —, universul nu ar mai conţine şi multe altele? Ei vorbesc despre existenţa găurilor negre, nişte stele enorme care se comprimă pînă la atingerea unei densităţi practic infinite. Se spune că în apropierea lor structura spaţiului suferă o distorsiune încît chiar şi timpul îşi încetează cursul. Savanţii afirmă chiar că în anumite condiţii timpul se poate inversa pentru a merge înapoi!
Vorbind despre modul în care a venit în existenţă universul, Stephen W. Hawking, profesor de matematică la Universitatea din Cambridge, a declarat: „Conform teoriei clasice a relativităţii generale... naşterea universului a trebuit să rezulte dintr-o singularitate a densităţii infinite şi a curburii spaţiu-timp. În asemenea condiţii, legile cunoscute ale fizicii sant răsturnate.“Oamenii de ştiinţă moderni nu mai împărtăşesc părerea că niciodată nu se poate produce contrariul legilor normale ale naturii, cum sustineau oamenii de stiinta pana nu demult! În condiţii neobişnuite se pot întîmpla lucruri neobişnuite. A crede într-un Dumnezeu Atotputernic înseamnă a-i recunoaşte puterea de a provoca evenimente neobişnuite sau miraculoase, atunci cînd scopurile sale o cer. — Exod 15:6–10; Isaia 40:13, 15.
In ziua de astăzi, de ce nu se mai petrec minuni?
David Hume, un om de stiinta de acum doua secole, spunea: „Asemenea evenimente prodigioase nu au loc niciodată în zilele noastre.“ El a refuzat să creadă în miracole deoarece nu văzuse niciodată vreunul. Raţionamentul său nu este însă logic. Orice persoană informată trebuie să admită că înainte chiar de naşterea filozofului scoţian s-au produs deja „evenimente prodigioase“ care nu s-au mai repetat în decursul vieţii sale. Ce evenimente?
În primul rînd, apariţia vieţii pe pămînt, apoi a formelor de viaţă conştientă şi în final a omului, fiinţă dotată cu înţelepciune, imaginaţie, cu facultatea de a iubi şi cu conştiinţă. Nici un om de ştiinţă nu poate, bazîndu-se pe legile care guvernează astăzi natura, să spună cum s-au produs aceste extraordinare evenimente. Cu toate acestea, există multe dovezi vii că ele au avut într-adevăr loc
Să vorbim acum despre „evenimente prodigioase“ care au avut loc după epoca lui David Hume. Imaginaţi-vă că v-aţi putea întoarce înapoi în timp cu doua secole şi i-aţi descrie lui David lumea modernă. Aţi încerca să-i explicaţi că un om de afaceri din Londra, foloseste un leptop care are acces la informatii nenumarate, ca poate vorbi cu cineva care se află la Tokyo, la mii de kilometri distanţă, folosind un dispozitiv special, fără măcar să ridice vocea; că un meci de fotbal jucat în Spania poate fi urmărit de către oamenii de pe întregul pămînt, chiar în momentul în care se joacă; sau că nave, mult mai voluminoase decît cele din timpul său, pot părăsi solul transportînd pe calea aerului 500 de pasageri care în numai cîteva ore parcurg mii de kilometri. Ca oamenii folosesc navete spatiale si ies in cosmos, despre submarine atomice, sateliti, imprimante 3D, lasere, etc. Puteţi ghici răspunsul lui David? «Imposibil! Asemenea evenimente prodigioase nu au loc niciodată în zilele noastre!»
Totuşi, asemenea «evenimente prodigioase» se petrec în zilele noastre! Datorită cărui fapt? Datorită faptului că, aplicînd principii ştiinţifice, a căror existenţă Hume nici măcar nu o bănuia, omul a inventat automobilul, telefonul, leptopul, televizorul, avionul,etc. Este oare, aşadar, chiar atît de greu să credem că Dumnezeu a înfăptuit în trecut, într-un mod pe care încă nu-l înţelegem deocamdata, acţiuni care, pentru noi, sînt miracole?
Poate sa spuna cineva cate alte miracole vor face oamenii in viitor? Credea cineva acum 200 de ani ca se vor transplanta organe : inimi, rinichi, ficat, cornee, s-au ca se vor clona animale, inclusiv oameni, ori ca se vor face insamantari artificiale, etc? Omul poate, insa Domnul Hristos nu a putut vindeca, si invia oameni? Un medic insamanteaza artificial o femeie, iar Dumnezeu prin Duhul sau cel Sfant nu putea sa o insamanteze pe Maria, mama Domnului nostru, iar apoi ea sa-l nasca pe Mesia?
Cum putem şti?
Cum putem explica cuiva, ca Dumnezeu a înfăptuit miracole prin intermediul unor oameni care-l slujeau pe pămînt? Ce fel de argumente am putea spera să găsim? Să ne imaginăm că am lua un membru al unui trib primitiv din jungla sa natală pentru a-l duce să viziteze unul din marile oraşe. Cum ar putea descrie el, la reîntoarcere, în faţa tribului său, minunile civilizaţiei amintite mai sus? Cu certitudine că el nu va fi în măsură să explice modul în care funcţionează un automobil, nici prin ce fenomen este transmisă muzica de către un radio portativ. Cu atît mai puţin să facă dovada existenţei calculatoarelor, leptopurilor etc. construind şi el unul. Tot ce ar putea face ar fi să povestească ceea ce a văzut.
În ceea ce ne priveşte, noi ne aflăm în aceeaşi situaţie cu a membrilor tribului său. Pentru a şti dacă Dumnezeu a efectuat într-adevăr miracole nu dispunem decît de mărturia observatorilor care se mulţumesc să descrie cele văzute, fără să poată explica modul în care s-au produs miracolele şi nici să le reproducă. Înainte de a da crezare mărturiei lor, noi trebuie, prin urmare, să ne asigurăm de corectitudinea lor, de moralitatea lor şi de sinceritatea mobilurilor!
Miracolul cel mai bine dovedit
Nici un miracol biblic nu este mai bine dovedit decît învierea lui Isus Cristos. De ce nu l-am folosi ca un caz test, ca să spunem aşa? Să urmărim faptele aşa cum sînt ele raportate: Isus a fost arestat în seara de 14 Nisan, adică într-o joi seara după calendarul nostru. El a compărut în faţa conducătorilor iudei care l-au acuzat de blasfemie, declarîndu-l pasibil de pedeapsa capitală. Aceştia l-au dus în faţa guvernatorului roman Pontius Pilat, care, cedînd presiunilor lor, l-a dat pe mîna lor pentru a-l executa. A doua zi, vineri, poate dimineaţa tîrziu — tot 14 Nisan după calendarul iudeu — Isus a fost pironit pe un stîlp de tortură pe care a murit cîteva ore mai tîrziu. — Marcu 14:43–65; 15:1–39.
După ce unul dintre soldaţii romani, străpungîndu-l între coaste cu lancea, s-a asigurat că Isus murise, corpul i-a fost depus într-un mormînt nou. A doua zi, 15 Nisan (vineri/sîmbătă) era o zi de sabat. În dimineaţa zilei de 16 Nisan (duminică dimineaţa) cîţiva discipoli s-au dus la mormînt, pe care l-au găsit gol. Vestea că Isus a fost văzut viu s-a răspîndit cu repeziciune. Acest zvon a provocat o reacţie asemănătoare cu aceea pe care ar provoca-o astăzi, daca ar invia cineva : nimeni nu a crezut! Chiar şi apostolii au refuzat să creadă, pentruca, spune biblia, li se parea un basm! Însă cînd l-au văzut ei înşişi pe Isus viu au fost nevoiţi să accepte că el fusese într-adevăr înviat dintre morţi. — Ioan 19:31 la 20:29; Luca 24:11.
Mormîntul gol, o dovada a invierii Domnului Hristos!
A fost oare Isus înviat, sau această istorie a fost pur şi simplu inventată? Pe vremea aceea fără îndoială că mulţi s-au întrebat dacă trupul lui Isus mai era în mormînt. Discipolilor lui Isus le-ar fi fost foarte greu să–şi menţină afirmaţiile dacă duşmanii lor ar fi putut arăta spre adevăratul său corp neînsufleţit din mormînt, drept dovadă că el nu fusese înviat. Relaterea biblică însă nu spune nimic de felul acesta. Conform Bibliei, conducătorii iudei i-au plătit pe soldaţii însărcinaţi cu paza mormîntului, dîndu-le indicaţia: „Să spuneţi: «Discipolii au venit noaptea şi l-au furat în timp ce noi dormeam»“ (Matei 28:11–13). De altfel, stratagema conducătorilor iudei este confirmată şi de surse extrabiblice.
După aproape un secol de la moartea lui Iisus, Justin Martirul îşi scria lucrarea Dialog cu Trifon : „Voi aţi numit bărbaţi la alegerea voastră, i-aţi trimis să predice pe tot pămîntul că o nelegiuită erezie a ieşit de la un înşelător galilean numit Iisus, pe care noi l-am crucificat, dar discipolii l-au furat în timpul nopţii din mormîntul în care fusese pus.“
Trifon era iudeu şi lucrarea Dialog cu Trifon urmărea apărarea creştinismului în faţa iudaismului. Prin urmare, ar fi prea puţin probabil ca Justin Martirul să fi menţionat această acuzaţie — că trupul lui Isus a fost furat de către creştini — dacă iudeii nu ar fi formulat-o. În caz contrar, Justin Martirul s-ar fi expus unei acuzaţii de minciună uşor de dovedit. El nu s-ar fi exprimat astfel dacă iudeii nu ar fi trimis asemenea mesageri. Pe de altă parte, iudeii nu au lansat acest zvon decît din cauză că la 16 Nisan anul 33 mormîntul lui Isus era gol şi ei nu puteau dezminţi învierea lui Isus, arătînd corpul acestuia în mormînt. Atunci ce se întîmplase? Au furat oare, într-adevăr, discipolii corpul lui Isus? Sau mai degrabă a fost înlăturat în mod miraculos, ca dovadă a învierii sale?
Concluziile medicului Luca
Evanghelistul Luca a scris două din cărţile care formează astăzi Biblia noastră: o Evanghelie sau istorie a serviciului pamantesc ai lui Isus şi Faptele apostolilor, o istorie vie care descrie extinderea creştinismului în anii care au urmat morţii lui Isus.
În introducerea Evangheliei sale, Luca se referă la numeroase surse la care a avut acces şi care astăzi nu mai există: el a consultat scrieri care relatau viaţa lui Isus, a discutat cu cei care l-au însoţit şi au fost martori ai morţii şi apoi ai învierii sale. La care el adaugă: „Am urmărit toate lucrurile de la început cu exactitate“ (Luca 1:1–3). Nu încape îndoială că Luca a efectuat investigaţii minuţioase. Dar ce vom spune despre calităţile sale de istoric?
Mulţi oameni recunosc meritele doctorului Luca :
Într-un discurs ţinut în 1913, Sir William Ramsay vorbea despre valoarea istorică a lucrărilor lui Luca. Care a fost concluzia sa? „Luca este un istoric de înaltă clasă. Nu numai că declaraţiile sale sînt demne de încredere, dar el posedă un veritabil simţ istoric.“ Mai recent, bibliştii au ajuns la aceeaşi concluzie. Iată ce putem citi într-o prefaţă a lucrării The Living Word Commentary (Comentariu asupra Cuvîntului viu), formată din mai multe volume şi consacrată cărţii lui Luca: „Luca era atît un istoric şi încă unul foarte exact, cît şi un teolog.“
Conform părerii lui David Gooding, fost profesor de greacă a Vechiului Testament în Irlanda de Nord, Luca era „un istoric antic în pura tradiţie a istoricilor Vechiului Testament şi în tradiţia lui Tucidide unul dintre cei mai stimaţi istorici ai antichităţii. Ca şi aceştia, Luca şi-a dat toată osteneala de a cerceta sursele, de a–şi alege materialul şi de a prezenta acel material. (. . .) Tucidide i-a adăugat acestei metode o pasiune pentru exactitatea istorică: nimic nu ne lasă să credem că Luca ar fi fost mai puţin atent.“
Să revenim la mormîntul găsit gol la 16 Nisan. La ce concluzie a ajuns acest foarte competent bărbat? Atît în Evanghelia sa, cît şi în cartea Faptelor, Luca prezintă învierea lui Isus ca pe un fapt (Luca 24:1–52; Fapte 1:3). El nu avea nici cea mai mică îndoială cu privire la această temă. Această convingere a fost probabil întărită de fapte pe care le-a trăit personal, căci deşi, după toate probabilităţile, nu a fost martor ocular al învierii lui Isus, el spune, totuşi, că a asistat la miracole înfăptuite de către apostolul Pavel. — Fapte 14:8–10; 20:7–12; 28:8, 9.
Ei l-au văzut pe înviatul Isus Hristos!
Două dintre Evanghelii sînt atribuite tradiţional unor bărbaţi care l-au cunoscut pe Isus, au asistat la moartea sa şi care au afirmat apoi că l-au văzut după înviere. Este vorba despre apostolul Matei, un fost încasator de impozite, şi despre Ioan, apostolul iubit de Isus. Un alt scriitor biblic, apostolul Pavel, susţine că şi el l-a văzut pe Cristos înviat din morţi. În plus, el înşiră cu numele şi alte persoane care l-au văzut şi ele pe Isus viu şi precizează că, cu o anumită ocazie, Cristos li s-a arătat „la mai bine de cinci sute de fraţi“. — 1 Corinteni 15:3–8.
Unul dintre martorii oculari menţionaţi de Pavel este Iacob, fratele vitreg al lui Isus, care, în mod cert, îl cunoştea pe Isus din copilărie. Apostolul Petru era şi el din numărul lor. Luca îl descrie vorbind fără teamă despre învierea lui Isus, executat cu numai cîteva săptămîni mai înainte (Fapte 2:23, 24). Tradiţia îi atribuie lui Petru două scrisori care figurează în Biblie. În prima, Petru relatează că, deşi trecusură mulţi ani de la eveniment, învierea lui Isus constituia încă pentru el o puternică motivaţie. El a scris: „Binecuvîntat să fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, deoarece, conform marii sale îndurări, el ne-a dat o nouă naştere la o speranţă vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi.“ — 1 Petru 1:3.
De fapt, era absolut imposibil să fi putut fi înşelaţi. Printre ei erau unii care au rămas prieteni intimi ai lui Isus pînă la moartea sa. Unii dintre ei au asistat la agonia sa pe stîlpul de tortură. Ei au văzut apa şi sîngele curgînd din rana ce i-o făcuse soldatul cu lancea. Întocmai ca soldatul, şi ei ştiau că Isus era mort în mod indiscutabil. Aceiaşi martori afirmă că l-au văzut apoi pe Isus viu şi că i-au vorbit, ceea ce exclude posibilitatea de a fi fost înşelaţi. Au încercat ei, aşadar, să ne înşele pe noi, spunînd că Isus fusese înviat? — Ioan 19:32–35; 21:4, 15–24.
Pentru a ne putea da seama, este suficient să răspundem la o singură întrebare: Credeau ei înşişi ceea ce spuneau? Indiscutabil. Pentru creştini, inclusiv pentru aceia care afirmau că au fost martori oculari ai învierii lui Isus, aceasta a constituit baza credinţei lor. Apostolul Pavel declara: „Dacă Cristos nu a fost sculat, cu certitudine predicarea noastră este zadarnică (. . .) dacă Cristos nu a fost sculat, credinţa voastră este inutilă“ (1 Corinteni 15:14, 17). S-ar exprima oare în felul acesta un om care ar pretinde în mod fals că l-a văzut pe Cristos înviat?
Sa ne gandim, la ceea ce însemna faptul de a deveni creştin pe vremea aceea. Aceasta nu însemna un prestigiu sau putere în plus, şi nici mai multă bogăţie. Faptul acesta însemna chiar contrariul. Printre primii creştini, numeroşi au fost aceia care «au acceptat cu bucurie jefuirea bunurilor lor» din pricina credinţei lor (Evrei 10:34). A îmbrăţişa creştinismul însemna a duce o viaţă de sacrificiu şi a suporta persecuţii care, foarte adesea, duceau la martiriu, la o moarte ruşinoasă şi crudă. Mircea Eliade, care ascris printre altele Istoria Religiilor spune ca daca apostolii nu l-ar fi vazut viu nu puteau predica si suporta chiar moartea! Numai niste persoane care l-au vazut pe Domnul lor viu ar fi putut face asta!
Unii creştini proveneau din familii prospere, cum era apostolul Ioan, al cărui tată deţinea o prosperă întreprindere de pescuit în Galileea. Multor altora li se oferea un viitor strălucit, cum era Pavel, care, înainte de-a deveni creştin, fusese instruit de celebrul rabin Gamaliel şi începuse să se remarce în ochii conducătorilor iudei (Fapte 9:1, 2; 22:3; Galateni 1:14). Cu toţii însă au renunţat la ceea ce le oferea lumea, pentru a difuza un mesaj fundamentat pe învierea lui Isus (Coloseni 1:23, 28). De ce ar fi acceptat ei asemenea sacrificii şi de ce ar fi suferit susţinînd o cauză despre care ar fi fost convinşi că se sprijinea pe o minciună? În mod sigur că ei nu ar fi procedat în felul acesta. Ei erau gata să sufere şi să moară pentru cauza lor, deoarece ştiau că aceasta era puternic întemeiată pe adevăr. Ei l-au vazut pe Hristos dupa inviere, si la inaltare!
Argumente : de ce sunt Miracolele o realitate clara?
Toate aceste fapte oferă o mărturie cît se poate de convingătoare. Isus a fost într-adevăr înviat din morţi la 16 Nisan, anul 33, fapt ce face posibile toate celelalte miracole biblice, miracole cu tărie confirmate de către martori oculari. Forţa care l-a înviat pe Isus este aceeaşi cu aceea care i-a dat posibilitatea să-i redea din nou viata lui Lazar care intrase deja in putrefactie, dupa cum am vazut mai sus!. Graţie acestei forţe, Isus a efectuat vindecări, miracole de o mai mică însemnătate, dar tot atît de extraordinare. Această forţă i-a dat puterea de a hrăni în mod miraculos o mulţime de oameni şi de a umbla pe apă. — Luca 7:11–15; Matei 11:4–6; 14:14–21, 23–31.
În concluzie, faptul că Biblia vorbeşte despre miracole nu ne autorizează să ne îndoim de veracitatea ei. Miracolele care s-au produs în timpurile biblice, dimpotrivă, dovedesc într-un mod clar că această carte este într-adevăr Cuvîntul lui Dumnezeu. De ce nu am crede pe acesti istorici si martori oculari ai invierii, si am crede in schimb pe toti istoricii care relateaza istorii despre personalitatile care au trait in trecut pe Pamant? Daca suntem rezonabili, trebuie sa le dam credit si lor!
Sa urmarim si urmatoarele comentarii interesante :
Sa urmarim si urmatoarele comentarii interesante :
"Orice tehnologie suficient de avansata, nu poate fi deosebita de magie..."Arthur C. Clarke
“Din punctul meu de vedere nu exista minuni, miracole ci doar fenomene inca neexplicate, fenomene care totusi se supun legilor naturii. Ceea ce astazi este usor de inteles prin prisma stiintei, ieri era considerat miracol. Iar daca acceptam teoria extraterestrilor antici care ne-au vizitat in protoistorie totul devine mult mai usor de cuprins cu mintea".
Mergand pe aceeasi filiera, nu mai este nevoie sa consideram ca fiind miracol plecarea Sfantului Ilie in "Carul de foc" al lui Dumnezeu sau "Masina plina de ochi" cu care se intalneste Ezechiel, etc etc...Biblia abunda de "minuni" de genul acesta.
Mergand pe aceeasi filiera, nu mai este nevoie sa consideram ca fiind miracol plecarea Sfantului Ilie in "Carul de foc" al lui Dumnezeu sau "Masina plina de ochi" cu care se intalneste Ezechiel, etc etc...Biblia abunda de "minuni" de genul acesta.
In incheiere as vrea sa folosesc tot vorbele acestui scriitor drag mie, Arthur C. Clarke:
"Credinta a supravietuit, iar Stiinta prin realizarile ei arata ca miracolele au fost posibile!"Deşi nu greşim dacă spunem că un miracol nu poate fi înţeles acum din punctul de vedere al ştiinţei în care cineva este specializat, este greşit să conchidem că acesta nu a avut loc pur şi simplu bazându-ne pe autoritatea fizicii sau a biologiei moderne avansate. Peste zece ani, ştiinţa modernă de azi va fi o ştiinţă a trecutului. Cu cât ştiinţa progresează mai repede, cu atât mai mult creşte riscul ca oamenii de ştiinţă din prezent să devină în viitor ţinta ironiei altora, care ar putea spune: "Oamenii de ştiinţă de acum zece ani susţineau sus şi tare cutare şi cutare lucru."
In sensul acesta se poate spune ca suntem obligati sa "credem" in stiinta! Multe dintre cercetari sunt inca in stare incipienta, insa exista cateva care, pur si simplu, ne uimesc.
„Huffington Post“ a realizat o lista cu doar cateva dintre ultimele minuni ale stiintei :
Patru adolescente au primit organe genitale dezvoltate din propriile celule :
- Cele patru fete care au primit organele construite din celulele proprii sufereau de o boala denumita „sindromul/Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser“, adica s-au nascut fara vagine sau aveau organul dezvoltat insuficient. Insa, cercetatorii de la Institutul de Medicina Regenerativa din cadrul Centrului Medical Baptist „Wake Forest“ au descoperit o cale de a se folosi de celulele musculare si epiteliale ale acestor fete pentru a crea un fel de „schelarie“ de forma unui vagin care apoi a fost transplantata in fiecare pacient. In timp, corpul a absorbit aceste „schelarii“, formandu-se noi tesuturi”.
Acum, la aproape opt ani de la transplanturile acestor vagine construite in laborator, toate pacientele au o functionare normala a organelor genitale, neavand absolut niciun efect advers asupra functiei sexuale sau asupra libidoului.
Un barbat si-a vazut familia dupa ce a primit un ochi bionic
- Roger Pontz a fost unul dintre cei patru oameni din SUA care a primit „un ochi bionic“. Mai precis, un implant chirurgical al unei retine artificiale ce functioneaza impreuna cu ochelari speciali ce contin o camera video mica si un transmitator. „Associated Press“ explica procesul in cateva cuvinte: „Imaginile inregistrate de camera sunt transformate intr-o serie de impulsuri electrice care se transmit wireless catre electrozi de pe suprafata retinei. Impulsurile stimuleaza celulele sanatoase ramase ale retinei, fiind retransmise catre nervul optic. Informatia vizuala ajunge apoi la creier unde este «tradusa» in tipare luminoase care pot fi recunoscute si interpretate, permitand pacientului sa recupereze din functiile vizuale.“
- O circumcizie de mantuiala l-a lasat pe Mike Moore, acum in varsta de 30 de ani, cu o infectie ingrozitoare care i-a facut pe medici sa-i amputeze aproape tot penisul. Insa, in 2007, el a luat legatura cu un chirurg plastician de la Universitatea Stanford, SUA, numit Gordon Lee, care i-a transplantat un penis reconstruit. Acum, Moore a devenit tata, in mod natural.
Dati un clic pentru Bzi.ro : Prima transfuzie de sange artificial
Cinci reconstructii de nas cu ajutorul cartilagiului crescut in laborator :
- Pacientii, care aveau defecte la nas dupa interventii chirurgicale care i-a scapat de cancerul de piele, sunt acum in stare sa respire cum trebuie si sunt chiar multumiti de infatisarea lor dupa ce in urma cu un an au primit un transplant cu cartilagiu realizat in laborator. Cartilagiul a fost „crescut“ de cercetatorii din Departamentul de Biomedicina de la Universitatea din Basel, Elvetia, care s-au folosit de celulele pacientilor extrase din septul nazal.
Un barbat a inceput sa simta cu ajutorul unei proteze
- Dennis Aabo Sørensen, un barbat din Danermarca caruia i se amputase mana stanga in urma cu noua ani, a devenit primul om care poate simti, in timp real, cu ajutorul unui prototip - o mana artificiala. Cu ajutorul protezei el poate sa detecteze forma si consistenta obiectelor si reuseste sa le stranga putand regla intensitatea. „A fost incredibil. Am putut sa simt lucruri pe care nu le-am mai simtit de peste noua ani“, declara Sørensen.
Dati un clic pentru Bzi.ro : Plamanul artificial la fel de bun ca cel natural
- Acum o intrebare sincera : Daca oamenii au reusit sa realizeze multe miracole stiintifice, oare un Dumnezeu care este mult mai inteligent si atotputernic, s-au fiul sau Domnul nostru Iisus Hristos, nu puteau infaptui miracole? De ce?
- Surse : Biblia, Adevarul ro, cartea Este Biblia adevarata, Bzi .ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu