Este Universul, opera unui Creator super-inteligent?

Motto : “Intregul univers — chiar şi particulele lui atomice — denotă o extraordinară ordine şi armonie. Cui i se datorează această ordine, armonie şi varietate care caracterizează elementele constituente ale universului?”

Exista un Creator, spune cuvantul lui Dumnezeu Biblia! Exista o Ordine fantastica in univers, sustin Oamenii de stiinta! Biblia si Stiinta sunt de acord ca exista un univers ordonat care se supun unor Legi exprese!

Biblia vorbeste despre existenta unui Creator, a carui intelepciune cuprinde “toate comorile intelepciunii si ale stiintei” Ea mai spune ca Dumnezeu are un depozitar al acestora, in persoana Domnului Hristos! Mai mult il prezinta ca fiind “taina lui Dumnezeu”, da, adica secretul sacru al sau : “Pentru ca inima lor să fie mângâiată şi ei să fie uniţi armonios în iubire, ca să dobândească o mare bogăţie — înţelegerea clară şi sigură a adevărului — şi să dobândească o cunoştinţă exactă a secretului sacru al lui Dumnezeu, şi anume Cristos.  În el sunt ascunse cu grijă toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei. Spun aceasta pentru ca nimeni să nu vă amăgească cu argumente convingătoare. Intr-adevar Domnul IIsus este Adevarul lui Dumnezeu, mesterul sau la creatie!

           Biblia ne spune in mod categoric :

“El este chipul Dumnezeului nevăzut, întâiul născut din toată creaţia pentru că prin el au fost create toate celelalte lucruri din ceruri şi de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie guvernări, fie autorităţi. Toate celelalte lucruri au fost create prin el şi pentru el. De asemenea, el este înainte de toate celelalte lucruri, iar toate celelalte lucruri au fost aduse în existenţă prin El”

„Unităţile arhitecturale ale universului“ :

Astfel descrie o enciclopedie modernă ştiinţifică elementele chimice. Pe pământ există o varietate uluitoare de elemente chimice; unele dintre ele sunt rare, iar altele există din abundenţă. Elementele chimice de felul aurului pot atrage privirile omului. Altele sunt gaze pe care nici măcar nu le vedem, cum ar fi azotul şi oxigenul. Fiecare element chimic este compus dintr-un anumit tip de atomi. Structura atomilor şi relaţiile dintre ei permit o aranjare a elementelor într-un mod economic într-un tabel sistematic.

Cu aproximativ 300 de ani în urmă se cunoşteau numai 12 elemente: antimoniul, argintul, arsenul, aurul, bismutul, carbonul, cuprul, fierul, mercurul, plumbul, staniul şi sulful. Pe măsură ce se descopereau şi alte elemente, oamenii de ştiinţă au remarcat faptul că elementele chimice puteau fi aranjate într-o ordine precisă. Întrucât în această ordine erau locuri libere, oameni de ştiinţă ca Mendeleev, Ramsay, Moseley şi Bohr au formulat teorii despre existenţa unor elemente chimice necunoscute şi despre caracteristicile lor. Ulterior, aceste elemente chimice au fost descoperite, potrivit deducţiilor. Cum au putut acei oameni de ştiinţă să deducă existenţa unor forme de materie care pe atunci nu se cunoşteau încă? In felul urmator :

Elementele respectă o ordine numerică naturală, bazată pe structura atomilor constituenţi. Aceasta este o teorie demonstrată. Aşadar, manualele şcolare prezintă un sistem periodic al elementelor împărţit în şiruri şi coloane — hidrogen, heliu etc.

 Lucrarea McGraw-Hill Encyclopedia of Science & Technology face următoarea observaţie: „Puţine aranjări în sisteme efectuate de-a lungul istoriei ştiinţei pot rivaliza cu sistemul periodic al elementelor, care constituie o dezvăluire în linii mari a ordinii din lumea fizică. . . . Indiferent ce elemente se vor descoperi în viitor, în mod sigur acestea îşi vor găsi un loc în sistemul periodic, respectând ordinea acestuia şi dezvăluindu-şi caracteristicile“.

Când elementele sunt aranjate în şirurile şi coloanele sistemului periodic, între elementele unei coloane se observă o relaţie remarcabilă. De exemplu, în ultima coloană se află heliul (nr. 2), neonul (nr. 10), argonul (nr. 18), kriptonul (nr. 36), xenonul (nr. 54) şi radonul (nr. 86). Aceste elemente sunt gaze care ard uşor când are loc o descărcare electrică şi sunt folosite la fabricarea unor lămpi electrice pentru iluminat. De asemenea, ele nu intră uşor în reacţie cu alte elemente, ca alte gaze.

 Într-adevăr, întregul univers — chiar şi particulele lui atomice — denotă o extraordinară ordine şi armonie. Cui i se datorează această ordine, armonie şi varietate care caracterizează elementele constituente ale universului?

Universul are dimensiuni uluitoare, impresionante :

În ultimele secole‚ astronomii care au scrutat cerul cu primele telescoape au remarcat formaţiuni nebuloase‚ asemănătoare norilor. Ei au presupus că era vorba de nori de gaze nu prea îndepărtaţi. Dar în anii 1920‚ cînd au început să fie utilizate telescoape mai mari şi mai puternice‚ s-a constatat că aceste „gaze“ erau în realitate ceva mult mai vast‚ ceva de dimensiuni extraordinare: galaxii.

O galaxie este un enorm ansamblu de stele‚ de gaze şi de alte materii cosmice care se rotesc în jurul unui nucleu central. Aceste galaxii au fost numite universuri insulare‚ deoarece fiecare dintre ele este asemănătoare unui univers. De exemplu‚ să ne gîndim la galaxia din care facem noi parte se numeşte Calea Lactee. Sistemul nostru solar‚ adică soarele‚ pămîntul şi alte planete cu sateliţii lor‚ aparţin acestei galaxii‚ dar ele nu constituie decît o infimă parte din ea‚ deoarece galaxia noastră numără peste 100 de miliarde de stele! După opinia altor savanţi‚ ea are între 200 şi 400 de miliarde de stele.

Un redactor ştiinţific a scris chiar: „S-ar putea să existe în Calea Lactee între cinci şi zece mii de miliarde de stele.“ Diametrul galaxiei noastre este atît de mare încît‚ dacă ne-am putea deplasa cu viteza luminii‚ (adică 300.000 km pe secundă)‚ ne-ar trebui 100.000 de ani pentru a o traversa! Cîţi kilometri reprezintă aceasta? Dat fiind că lumina parcurge circa zece mii de miliarde (10.000.000.000.000) de kilometri pe an‚ aceasta înseamnă că galaxia noastră are un diametru de 100.000 de ori mai mare‚ adică de circa un miliard de miliarde — 1.000.000.000.000.000.000 de kilometri! Distanţa medie dintre stelele unei galaxii este estimată la circa 6 ani lumină‚ adică aproape 60 de mii de miliarde de kilometri!

Este aproape imposibil ca mintea omenească să înţeleagă asemenea dimensiuni sau asemenea distanţe. Şi totuşi‚ galaxia noastră nu este decît o infimă parte a universului. Fapt încă şi mai stupefiant este că s-au descoperit atît de multe galaxii‚ încît se spune că ele „sînt tot atît de numeroase ca şi firele de iarbă dintr-o păşune“. În universul observabil cu ajutorul mijloacelor noastre de investigare există circa 10 miliarde de galaxi. Dar există încă mult mai multe dincolo de raza de acţiune a telescoapelor moderne. Unii astronomi cred că ar exista în univers 100 de miliarde de galaxii. Şi fiecare din ele este alcătuită din sute de miliarde de stele!

Daca vorbim de galaxia din Andromeda aceasta  este asemanatoare cu galaxia noastră‚ si are formă de spirală.

Exista roiuri galactice care sînt formate din zeci‚ poate din sute sau chiar din mii de galaxii! Unul dintre ele se crede că numără circa 10.000 de galaxii!

Sistemul nostru solar, are o organizare similară :

Dar să ne întoarcem la sistemul nostru solar‚ care mărturiseşte despre o altă admirabilă formă de organizare. Soarele‚ stea de mărime mijlocie‚ este „nucleul“ în jurul căruia gravitează pămîntul şi celelalte planete‚ cît şi sateliţii lor‚ urmînd o orbită precisă. An de an‚ toate aceste corpuri cereşti îşi urmează calea cu o asemenea precizie matematică încît astronomii pot să prevadă care va fi poziţia lor exactă în orice moment din viitor.

Dupa ce am discutat cate ceva despre infinitul mare, sa privim putin si asupra infinitul mic‚ în lumea atomilor‚ unde constatăm aceeaşi ordine si precizie :

       

           Infinitul mic s-au microcosmosul :

 

Un atom este o minune a ordinii‚ asemenea unui sistem solar miniatural. El are un nucleu format din particule numite protoni şi neutroni‚ în jurul căruia gravitează minusculi electroni. Întreaga materie este constituită din aceste „cărămizi“ de construcţie. Deosebirea dintre o substanţă şi alta este determinată de numărul protonilor şi neutronilor din nucleu‚ cît şi de numărul electronilor care gravitează în jurul nucleului şi de orbita pe care o urmează ei. Toate acestea dovedesc o minunată organizare‚ căci toate elementele care constituie materia pot fi dispuse conform unei succesiuni exacte în funcţie de numărul „cărămizilor“ utilizate.

Ce există in spatele acestei organizări?

Aşa cum am văzut‚ dimensiunile universului sînt cu adevărat uluitoare iar ordinea care domneşte în el de asemenea. De la infinitul mare pînă la infinitul mic‚ de la roiurile galactice pînă la atomi‚ universul‚ în întregime‚ denotă o extraordinară organizare. Revista Discover declara: „Sîntem uluiţi de ordinea pe care o descoperim‚ iar specialiştii noştri în cosmologie şi în fizică observă neîncetat noi şi surprinzătoare aspecte ale cosmosului (. . .) Eram obişnuiţi să-l numim un miracol‚ dar încă şi azi sîntem înclinaţi să considerăm întregul univers drept un miracol.“ Această ordine transpare din însăşi semnificaţia termenului „cosmos“‚ pe care astronomii îl întrebuinţează în mod curent pentru a desemna universul. Un dicţionar îi dă acestui termen următoarea definiţie: „Universul considerat drept un sistem armonios şi ordonat.“

 După ce a atras atenţia asupra „ordinii din univers“‚ şi a făcut observaţia că galaxiile „îşi urmează orbitele bine determinate şi în relaţie unele cu altele“‚ fostul astronaut John Glenn a ridicat aceste întrebări: „S-au putut produce din întîmplare toate acestea? S-ar fi putut ca o aglomerare de epave să înceapă brusc să descrie aceste orbite diferite?“ Şi el a încheiat astfel: „Nu pot să cred aşa ceva.  O Forţă oarecare le-a pus pe toate acestea pe orbită şi veghează ca ele să continue să se menţină astfel.“

În realitate universul este organizat cu o asemenea precizie încît omul se poate baza pe corpurile cereşti pentru a calcula timpul. Dar orice cronometru de precizie‚ bine conceput‚ este‚ evident‚ produsul unei minţi metodice şi creatoare cu care nu poate fi dotată decît o persoană inteligentă.

Ce vom putea spune atunci despre universul care dispune de o arhitectură atît de complexă şi de o funcţionare de atît de mare precizie? Nu presupune el‚ oare‚ un creator‚ un constructor‚ o minte‚ pe scurt — o inteligenţă? Şi poate exista oare inteligenţă în afara unei persoane?

Nu se poate să nu ajungem la una şi aceeaşi concluzie: o admirabilă organizare presupune un organizator extraordinar. Judecînd după lucrurile pe care le-am putut constata‚ nimic organizat nu poate apărea din întîmplare‚ printr-un accident. Tot ce putem observa în decurs de o viaţă întreagă demonstrează că la originea a tot ce este organizat se află un organizator. Nu există nici un aparat‚ nici un ordinator‚ nici un edificiu care să nu aibă un creator şi nici măcar un creion sau o foaie de hîrtie care să nu fi fost concepute de cineva. Concluzia logică este‚ aşadar‚ că cel mai complex sistem organizat‚ cel mai uluitor din cîte există‚ — universul nostru‚ trebuie să fie opera unei inteligenţe‚ a unui organizator.

Orice lege presupune un legislator

În plus‚ întregul univers‚ de la atom la galaxii‚ este guvernat de legi fizice foarte precise. Spre exemplu‚ căldura‚ lumina‚ sunetul şi gravitaţia ascultă de legi. Fizicianul Stephen W. Hawking a spus: „Cu cît observăm mai mult universul‚ cu atît mai mult constatăm că în el nu domneşte arbitrariul‚ ci că el ascultă de anumite legi precise care intervin în diverse domenii. Pare perfect rezonabil să presupunem că trebuie să existe principii unificatoare‚ astfel încît toate legile decurg dintr-o anumită lege mai importantă.“

Wernher von Braun‚ specialist în astronautică‚ a mers ceva mai departe atunci cînd a declarat: „Legile naturale ale universului sînt atît de precise încît nu întîmpinăm nici o dificultate în construirea unei nave spaţiale pentru a zbura pe lună şi în programarea zborului cu o precizie de fracţiuni de secundă. Asemenea legi trebuie să fi fost fixate de cineva.“ Oamenii de ştiinţă care doresc să plaseze o rachetă pe o orbită în jurul pămîntului sau în jurul lunii trebuie să ţină cont de asemenea legi universale‚ dacă vor să aibă succes.

         

         Organizatorul şi Legislatorul :

După ce vorbeşte de ordinea deosebită şi de legile speciale atît de evidente în univers‚ Science News adaugă: „Aceste fapte îi tulbură pe specialiştii în cosmologie‚ deoarece se pare că asemenea condiţii excepţionale şi precise cu greu ar putea fi un rezultat al întîmplării. Un mod de a rezolva problema este de a spune că totul a fost conceput de providenţa divină.“

Aceasta este concluzia la care a ajuns şi unul dintre scriitorii Bibliei care a declarat cu privire la cerurile fizice: „Ridicaţi-vă ochii în sus şi vedeţi. Cine a creat aceste lucruri? Este Acela care face să iasă armata lor după număr‚ care le cheamă pe toate pe nume.“ „Cel“ despre care vorbeşte acest scriitor biblic este „Creatorul cerurilor‚ Cel Mare care le-a întins“. — Isaia 40:26; 42:5.

Sursa energiei.

Iată cheia înţelegerii modului în care a putut veni universul în existenţă: a fost nevoie de o transformare a materiei şi energiei. Această relaţie între energie şi materie a fost verificată de celebra formulă a lui Einstein: E=mc2 (energia este egală cu masa ori viteza luminii la pătrat). O concluzie care decurge din această formulă este aceea că materia poate fi produsă din energie‚ aşa cum materia poate şi elibera o energie colosală. Bomba atomică a fost demonstrarea în practică a acestui adevăr. Astfel‚ astrofizicianul Josip Kleczek a declarat: „Cele mai multe particule elementare‚ dacă nu cumva chiar toate‚ pot fi create prin materializarea energiei.

Apostolul Pavel spunea cu mult timp in urma : “Prin credinţă înţelegem că lucrurile din univers au fost create prin cuvântul lui Dumnezeu, astfel că ceea ce se vede a venit în existenţă din ceea ce nu se vede.” Se armonizeaza asadar Biblia cu Stiinta? Evident, da!

Ştiinţa şi raţiunea aduc deci o confirmare puternică acestei declaraţii a Bibliei: „Cerurile proclamă gloria lui Dumnezeu‚ iar întinderea vorbeşte despre lucrarea mîinilor sale.“ — Psalm 19:1.

Biblia confirmă din plin ceea ce observaţiile ştiinţifice şi chiar şi noi înşine am putut constata‚ şi anume că nimic nu poate veni în existenţă de la sine. Chiar dacă noi înşine nu am fost prezenţi atunci cînd a fost construit universul‚ este evident totuşi că el a trebuit să aibă un mare Arhitect‚ după cum spune şi Biblia: „Orice casă este construită de cineva‚ dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu.“ — Evrei 3:4. Amin! 
Surse folosite : Cartea Creatorul si cartea Creatia, editata de Martorii lui Iehova. S-a folosit traducerea Biblica, NW-2006.